Cum se manifestă depresia în rândul tinerilor
Depresia este o problemă tot mai des întâlnită în rândul tinerilor. Provocările lumii actuale, care se află în continuă schimbare, lasă loc pentru afectarea stării lor de spirit, a sănătății lor fizice, performanțelor academice și relațiilor sociale. O mai bună înțelegere a simptomelor și cauzelor depresiei, în această perioadă de vârstă critică, ne ajută să intervenim eficient. Educația în acest sens ne permite să oferim sprijin adecvat celor afectați.
În acest mod, contribuim la crearea unui mediu mai sănătos și suportiv pentru generațiile viitoare. Având în vedere că factorii care determină simptomele depresiei diferă și ei, este firesc și important ca adulții să se întrebe cum se manifestă depresia la vârsta tinereții.
Depresia la copii – Care sunt factorii de risc?
În ciuda avansurilor în domeniul psihologiei și educației, în continuare există persoane care asociază depresia cu o simplă stare de tristețe sau supărare, refuzând să accepte complexitatea acestei tulburări. Pentru a putea înțelege mai bine ce înseamnă depresia, este necesar să îi analizăm originile. Atunci când ne referim la depresia la copii, cei mai comuni factori de risc sunt istoricul familial, evenimentele stresante, problemele de sănătate, dificultățile școlare și lipsa de sprijin social.
Istoricul familial este relevant din mai multe puncte de vedere. Factorii genetici se îmbină cu cei de mediu. În timp ce predispoziția genetică poate predispune la apariția depresiei indiferent de vârstă dacă unul sau ambii părinți au suferit de depresie, factorii de mediu acționează în moduri mai elaborate. Mai întâi, se consideră că toți copiii învață comportamente și strategii de coping prin observație. Astfel, dacă părinții manifestă simptome depresive, la rândul lor copiii pot învăța și prelua aceste comportamente. Pe lângă învățarea prin observare, un mediu familial stresant contribuie la dezvoltarea depresiei prin crearea unei atmosfere de tensiune și nesiguranță. Atunci când părinții manifestă simptome de depresie, ei pot avea dificultăți în a oferi sprijin emoțional și în a răspunde nevoilor copiilor lor.
Studiile recente indică faptul că atașamentul și dezvoltarea emoțională sunt adeseori afectate de neglijare, atât bebelușii cât și copii reacționând la starea emoțională a părintelui depresiv. În același timp, absența stimulării necesare și a interacțiunilor pozitive sunt alți factori de risc. Chiar și în absența depresiei, familiile pot întâmpina conflicte și probleme de comunicare, probleme financiare sau instabilitate profesională, care contribuie la dezvoltarea mecanismelor de răspuns la stres mai puțin eficiente. Evenimentele stresante, precum pierderea, abandonul, divorțul, abuzul și alte traume sau performanțele academice slabe și bullying-ul pot declanșa și acestea depresia.
Identificarea și tratarea depresiei la tineri
Simptomele de depresie la copii sunt diferite de cele trăite în adolescență sau cele care apar în etape mai târzii. La copii este vorba de simptome care pot fi subtile și se observă în mod special prin schimbările apărute în comportament. Un copil poate părea trist sau retras pe perioade lungi de timp, însă depresia poate fi manifestată și prin acces de furie sau iritabilitate, etichetate de unii adulți drept capricii. Poate interveni o evitare a activităților care obișnuiau să trezească interesul, semnalând chiar pierderea plăcerii sau dificultățile în concentrare. Adulții tind să observe cel mai rapid dificultățile de adormire, somnul excesiv, coșmarurile frecvente sau schimbările de apetit alimentar. Este important să fie analizate împreună cu alte simptome și să se ofere accesul la un psihoterapeut copii înainte de a considera copilul mofturos.
Mulți copii prezintă simptome fizice, cum sunt durerile de cap sau stomac. Este important ca adulții din viața copilului să recunoscă aceste simptome și să știe că un copil nu are vocabularul necesar pentru a-și exprima sentimentele de depresie, ceea ce conduce la exprimarea lor prin comportamente. În același timp, copiii depind în totalitate de adulți pentru sprijin emoțional și pot fi afectați mai profund de problemele familiale.
Depresia adolescentului va prelua forme diferite. Adolescenții pot experimenta o tristețe continuă, pot părea cufundați în melancolie sau descurajați și pot exprima că simt un gol sau ”vid” interior. Și în cazul lor poate apărea iritabilitatea excesivă sau furia, adesea nejustificate de circumstanțe externe, sau sentimentele de vinovăție intensă, inutilitate și lipsă de valoare personală. Caracteristic vârstei este abordarea comportamentelor de risc pentru a face față emoțiilor copleșitoare, în timp ce gândurile despre propria valoare și despre viitor sunt mult mai complexe. Adolescenții tind să se retragă din activitățile sociale și interesele lor într-un mod mai pronunțat comparativ cu copiii, ajungând chiar să se izoleze din cauza dificultăților în a face față presiunilor sociale. Depresia, împreună cu modificările de apetit, pot conduce către tulburări alimentare. Modificările de somn sunt mai evidente și complexe pe fondul schimbărilor hormonale și a stresului social din această perioadă. Problemele de concentrare și scăderea performanțelor școlare sunt mai vizibile și mai frecvente în rândul adolescenților.
Impactul asupra performanței școlare
Performanța școlară poate fi afectată atât în rândul copiilor cu depresie cât și în cazul adolescenților. Totuși, performanța școlară este afectată în moduri distincte datorită diferențelor de dezvoltare emoțională și cognitivă. În cazul copiilor ne referim la o scădere semnificativă a motivației și a interesului pentru activitățile școlare. Simptomele sunt vizibile prin note mai slabe și retragerea din activitățile de grup. Adolescenții trăiesc mai des o iritabilitate crescută și comportamente de evitare, care rezultă în reducerea angajamentului academic și generează conflicte cu colegii și profesorii. Dificultățile evidente de concentrare și memorie la copii afectează direct performanța în lecții și examene, în timp ce adolescenții pot ascunde simptomele depresiei mai eficient și pot prezenta probleme de motivație și organizare. Desigur, în rândul adolescenților intră în discuție un nivel mai ridicat al stresului social și academic. Copii, în schimb, pot manifesta comportamente regresive care interferează cu adaptarea la cerințele școlare specifice vârstei.
Cum să abordezi discuția despre depresie cu un adolescent
Nu putem promite că inițierea unei discuții despre depresie cu un adolescent este o sarcină ușoară. Este important să se aleagă un moment potrivit, în care adolescentul nu este presat de alte probleme și când are timp să discute fără întreruperi, într-un spațiu privat și confortabil. Conversația trebuie să fie purtată prin comunicare deschisă, ferită de judecată, acuzații și etichetări. Îți poți exprima îngrijorarea și dorința de a înțelege mai bine ceea ce simte, însă trebuie să depui eforturile necesare pentru a asculta cu atenție și fără a întrerupe. Validează emoțiile adolescentului fără a minimiza sau a compara cu alte situații sau alți oameni de vârsta sa.
În cazul în care știi că nu dispui de abilitățile de comunicare necesare, este mai bine să apelezi la ajutorul unui profesionist în sănătate mintală, pentru a evita distanțarea în relație. Dacă adolescentul nu este pregătit să vorbească, respectă-i dorința și asigură-l că ești disponibil să discuți când va fi pregătit. Mai mult decât să fii insistent și să întrebi despre starea emoțională a adolescentului, este important să îi arăți că îți pasă prin oferirea de suport pe termen lung, prin căutarea și facilitarea resurselor de ajutor.
În schimb, în cazul unui copil care manifestă semne de depresie, este esențial să consulți un specialist în sănătate mintală pentru o evaluare corectă, precum un psiholog sau psihiatru, pentru a oferi un diagnostic și un plan de tratament adecvat. Ca părinte este important să te implici în procesul de terapie atunci când specialistul cere acest lucru și să discuți cu profesorii și consilierii școlari pentru a ajusta cerințele academice și pentru a oferi suport suplimentar în clasă.